Lacrimi pentru țară

Lacrimile celor care plâng pentru țară,
n-au pașapoarte, nici bani,
nu sunt oprite la vămi, nici în zbor,
ei cheamă în plâns, se jelesc,
își arată durerea, față de sărmanul popor.
Nu seamănă cu-acei ce și-au adunat
în minciuni și lingușiri averea.
Văd câmpia mănoasă cum,
de pe harta românească dispare.
Dunărea-i furată de-o gură,
de cei cu invidii, dispreț și ură,
care mănâncă-n nesaț,
pâinea românului din bătătură.
Văd munții jeliți, furați de coroană,
prietenia puterii i-au tăiat,
ca-n altă țară, somnul să-și doarmă,
în spasmele morții,
unde-au fost duși, sacrificați.
Plâng vulturii,
pierd aripi în zbor de durere,
la palat: sarcasm și lupta-i în toi,
tot pentru putere.
Lacrimile celor care plâng pentru țară,
se luptă s-ajungă la tronul Celui Viu,
implorat să coboare, să fie alesul
fiecărui român fiu.
Îmi lipesc lacrima în zborul de vulturi,
de-acei care România iubesc,
în zborul spre Tatăl în rugi-nlăcrimate:
cânt cu dor: România te iubesc!

13 iunie 2023